Fina frontiera intre perfectionism si buna calitate

A existat o perioada in care credinta fundamentala era ca trebuie sa ne lasam emotiile la usa, in momentul in care ajungem la serviciu. Cumva, fiinta umana cu identitatea ei era disociata de rolul profesional si foarte multi oameni au ajuns, in timp, sa se identifice cu rolul lor profesional, nemaifiind nimic altceva. Daca ne gandim ca petrecem 10 sau 12 ore pe zi in acest rol, incepem sa gandim si sa actionam in viata personala preluand obiceiuri, reactii si convingeri pe care ni le induce cultura locului in care ne castigam painea. Uneori este o cultura sanatoasa si locul de munca ne ajuta considerabil sa crestem, ne stimuleaza si ne obliga sa invatam constant. Dar sunt si locuri de munca toxice, in care concurenta intre oameni schimba perspective, nu exista siguranta psihologica si oamenii se tem sa fie ei insisi sau sa fie asertivi cu colegii lor sau cu sefii lor.

Generatiile noi aduc o alta perspectiva si un alt mod de a se raporta la viata, la relatii si la comunicare. La munca, in general. Pentru ei dezvoltarea personala vine inaintea dezvoltarii profesionale pentru ca percep mult mai acut schimbarile extraordinar de dinamice in rolurile profesionale si se bazeaza mult mai mult pe tehnologie si pe interactiune in a gasi solutii, decat pe expertiza lor. Deci rolul profesional se dilueaza in aceste conditii si notiunea de cariera se schimba. Dezvoltarea personala vine prima.

Convingeri si ipoteze

Ajungem la locul de munca si cu un set de convingeri si ipoteze, care se formeaza in timp, in organizatia in care lucrezi sau in afara ei. Convingerile noastre sunt cele care ne saboteaza cariera sau sansa de crestere, convingeri care ajung sa fie limitative si dau rigiditate gandirii noastre izolate de ceea ce se intampla in jurul nostru ca element de progres.

Uneori intalnim aceste convingeri sub denumirea de ”fixed mindset” iar autoarea si cercetatoarea Carol Dweck a dedicat un intreg volum facand paralela intre acest tip de mindset si ”growth mindset”. ”Fixed mindset” ne limiteaza, ne tine captivi intr-o zona a expertizei inguste si a dependentei noastra de niste abilitati pe care daca nu le avem ne simtim fragil si defensivi in loc sa devenim stimulati sa ne antrenam.

Chiar si in domeniul nostru de activitate, al celor care se ocupa cu dezvoltarea oamenilor si prin natura profesiei sunt obligati sa se dezvolte continuu si sa fie la curent cu noutatile din domeniu, putem dezvolta acest ”fixed mindset”, deoarece avem nevoie de arii de siguranta si suntem permanent o combinatie a celor doua.

De exemplu, mi-a luat ceva timp sa inteleg ca pot inspira oameni prin felul meu de a fi si prin actiunile mele, fiind destul de multe ori in anii de inceput ai carierei mele condusa de credinta ca e nevoie sa fii un specialist, sa stii foarte multe si foarte bine. Asta m-a dus nu numai in episoade de burnout, pe care a trebuit sa invat sa le depasesc, dar cred ca a tinut departe de mine multe oportunitati pe care in ultimii 10 – 15 ani le-am abordat cu mult mai mult curaj si am reusit.

Am lucrat cu un coach si asa am descoperit valoarea coaching-ului. Cand alegi sa lucrezi cu un coach pentru dezvoltarea carierei tale si a ta personal, exercitiul de a sonda principiile si convingerile care te ghideaza in leadership sau in relatiile cu oamenii este un exercitiu care capata caracter de obligativitate. Un coach poate observa tipare de gandire sau te poate provoca in sensul de a te intreba in ce fel iti foloseste convingerea respectiva in situatia in care te afli sau nu pentru viitorul rol pentru care vrei sa te pregatesti.

Abordarea care ne-ar putea ajuta sa depasim propriile noastre bariere o reprezinta intelegerea sabotorilor personali. Aici, cartea lui Shirzad Chamine – Inteligenta Pozitiva ne da, intr-un fel foarte accesibil, intelegere asupra felului in care noi insine ne autosabotam. Perfectionismul sau critica de sine exagerata, amanarea sau incapacitatea de a aborda cu asertivitate o situatie tensionata sau un conflict diminueaza potentialul nostru de leadership si dezvoltarea carierei, in consecinta.

Din nou, daca este sa ma raportez la experienta mea personala, a durat destul de multi ani sa invat sa pun o frontiera fina dar ferma intre ce inseamna perfectionism si buna calitate. Din aceasta perspectiva, a fost hotaratoare pentru mine intalnirea cu o persoana din domeniu, pe care o admir foarte mult si care mi-a oferit propozitia care pentru mine a fost o revelatie ”Poti gresi, dar nu esti gresit (ca om)!”

Nevoia continua de validare

Un alt treilea element care opreste dezvoltarea carierei este nevoia continua de validare. In mod evident, recunoasterea si aprecierea celor din jur ne fac bine si ne bucura. Insa cautarea de validare permanenta ne tine intr-un loc de dilema si indoiala perpetua si fragilizeaza increderea cu care abordam situatiile si cu care luam decizii. Conturarea si intelegerea propriului sistem de valori si de principii reduce nevoia de validare si te ajuta sa gandesti independent.

Cred ca sunt doua situatii in care nevoia de dezvoltare personala devine evidenta.

Prima este cea aspirationala. Iti doresti sa avansezi, iti doresti sa poti sa fii mai creativ sau mai productiv, realizezi ca ai resurse si te gandesti ca optimizarea felului in care iti folosesti aceste resurse ti-ar putea folosi pentru a progresa.

De exemplu, in perioada pregatirii mele pentru examenul de Master Certified Coach (MCC), desi faceam progrese evidente si ma apropiam pe zi ce trece de dezideratul pe care il aveam, am avut si multe momente de cadere, de descurajare. A fost extraordinar parteneriatul pe care l-am avut cu mentorul meu la acea vreme si care m-a ajutat sa inteleg vastitatea de resurse de care dispun si sa izolez si sa definesc mai bine ariile in care trebuie sa cresc si sa fiu mai prezenta. In cateva luni, am reusit mergand mai degraba pe ceea ce ma poate ajuta, decat pe ceea ce m-ar tine pe loc.

Cea de-a doua situatie se contureaza pe fondul unei tensiuni interne. Pare ca nu esti aliniat intre mintea si sufletul tau, intre rationalitatea aparenta a unor decizii si setul tau de valori si principii, intre dorinta de a face un pas inainte si diferitele temeri pe care le ai sau intuitii care te tin pe loc.

Suntem pusi in viata de zi cu zi in situatia in care avem de luat decizii cu care nu rezonam 100%. Sunt foarte multe medii in care avansarea in cariera presupune actiuni pe care oamenii le percep ca drept compromisuri. Uneori chiar sunt compromisuri. Insa uneori este doar expunerea la un mediu cu care nu ai fost obisnuit si in care functioneaza un alt set de reguli de relationare sau de expunere a argumentelor, un alt nivel la care trebuie sa procesezi informatia pentru a lua decizii bune. In ambele situatii un partener de gandire functioneaza ca o oglinda. Poate fi un mentor, poate fi un coach, poate fi un prieten bun. Dar nu prea poti face asta singur. Chiar daca alegi sa citesti foarte mult, o clarificare sau o dezbatere asupra noilor tale invataturi luate din carti, scrise de altii din convingerile, experientele, principiile si valorile lor, se adauga la capacitatea ta de a gandi critic si independent deci de a te dezvolta.

Sursa: Revista Cariere
Photo by Marcel Strauß on Unsplash