Statisticile arata ca fiecare dintre noi este nevoit sa munceasca, in medie, 40 de ore pe saptamana, 50 de saptamani pe an, timp de 40 de ani. Petrecem, prin urmare, aproape 80.000 de ore din viata noastra la locul de munca. Asta inseamna ca alegerea carierei reprezinta probabil, cea mai importanta decizie pe care o luam in decursul vietii noastre. Cu toate ca exista si posibilitatea de a ne reprofila la un moment dat, multi dintre noi alegem sa ramanem in acelasi domeniu/ aceeasi industrie in care am intrat atunci cand eram la inceput de cariera si urmam cu entuziasm sloganul "Follow your passion", sperand ca facem alegerea corecta.

Am pregatit o lista cu cateva criterii supraevaluate pe baza carora ne alegem joburile si care te pot ajuta atunci cand trebuie sa iei o decizie referitoare la cariera ta.
 

Pentru inceput, vom aborda cel mai comun criteriu – pasiunea. Toti oamenii sunt de parere ca trebuie sa iti urmezi visurile si sa faci ceea ce faci din pasiune, pentru a nu simti greutatea sufocanta pe care o poate provoca un loc de munca nepotrivit. Insa nu totul se intampla asa cum ne dorim noi. Daca esti de parere ca pasiunea reprezinta cheia succesului si motivul absolut care trebuie sa stea la baza alegerii unui anumit job afla ca s-ar putea sa fii dezamagit de realitatea cu care te vei confrunta.

Steve Jobs era pasionat de zen budism (o secta a budismului, bazata pe meditatie) inainte de a se ocupa de crearea primului calculator Apple. Condoleezza Rice era pasionata de pian si, desi era foarte talentata a renuntat la cariera de muzician pentru a intra in politica. Iar lista poate continua.

Pasiunea pentru un anumit domeniu se poate dezvolta in timp, pe masura ce muncesti pentru ceva ce ti se pare foarte interesant, la care te pricepi extrem de bine si care poate fi si de ajutor altor oameni.
In mod normal, oamenii se imagineaza pe ei insisi avand diferite joburi, pentru a-si putea da seama de cat de multa satisfactie le-ar aduce acestea sau au momente cand reflecteaza asupra lucrurilor care conteaza cel mai mult pentru ei, asupra pasiunilor lor, asupra aspiratiilor si respectiv asupra motivatiilor pe care le au. Chestia cu reflectatul functioneaza doar pana la un anumit punct.

De cate ori nu ti s-a intamplat sa fii entuziasmat de iesitul in oras cu prietenii? Sau de party-ul la care tocmai ai fost invitat? Dar chiar in ziua cea mare, cumva dorinta ta si entuziasmul initial pentru acele lucruri dispar, ba mai mult, ajungi chiar sa-ti amintesti de acele evenimente ca fiind doar „Ok”.

Adevarul este ca nu suntem atat de buni la a prezice ceea ce ne va face fericiti si nici nu realizam cat de gresite sunt aceste presupuneri decat dupa ce am luat o anumita decizie. Daca doresti sa afli mai multe informatii despre acest subiect, te invit sa cititi cartea “Stumbling On Happiness”, a profesorului de psihologie de la Harvard, Daniel Gilbert, in care acesta examineaza capacitatea creierelor noastre de a umple golurile si de a simula experiente, aratandu-ne, totodata, cum lipsa noastra de constientizare, atunci cand vine vorba de aceste „superputeri”, ne poate determina sa luam decizia gresita.

Mai mult, nu ne descurcam prea bine nici la capitolul rememorat, dat fiind faptul ca ne amintim foarte putin din satisfactia pe care am simtit-o in timpul unui eveniment anume. Suntem construiti sa judecam lucrurile dupa modul in care acestea se termina, fara a mai lua in considerare tot traseul parcurs pana la linia de finish. De exemplu, daca in ultima zi a voiajului tau intr-o tara exotica, se intampla sa pierzi avionul, atunci cel mai probabil ca asta iti va afecta radical perceptia asupra calatoriei per ansamblu.

“The fact that we often judge the pleasure of an experience by its ending can cause us to make some curious choices.”– spune profesorul Dan Gilbert in cartea sa, “Stumbling Upon Happiness”.

Ideea care ni se livreaza aici este ca trebuie sa ne gasim “marea pasiune” si sa avem un job care sa implice acea pasiune. Este un mesaj atractiv, iar atunci cand ne uitam in jur, vedem ca multe dintre persoanele care au succes sunt si pasionate de ceea ce fac. Trebuie subliniat faptul ca pasiunea se dezvolta si alaturi de succesul lor, nu vine intotdeauna inaintea acestuia! Un exemplu in acest sens ar fi, din nou, cazul lui Steve Jobs, care a intrat in domeniul tehnologiei, pentru ca avea nevoie de bani, urmand ca succesul acestuia sa-i faca pasiunea sa creasca pana ce a devenit faimos pentru munca sa.

Interesele noastre se schimba foarte des. Aminteste-ti de lucrurile care te interesau acum 10 ani. Mai sunt ele importante pentru tine acum? Probabil ca nu. “Follow your passion” te poate limita la a crede ca pasiunea este ceva ce nu se poate invata sau care nu se poate dezvolta, limitandu-ti astfel si optiunile de cariera.

 

Retine faptul ca job-urile de interes pentru tine sunt, cel mai probabil, de interes si pentru multe alte persoane, lucru care se traduce printr-o competitie acerba pe locuri insuficiente.
 

Ne imaginam adesea ca job-ul ideal pentru noi este unul bine recompensat financiar. Intr-adevar, banii fac oamenii mai fericiti, numai ca, odata atinsa o anumita suma, cresterile salariale tind sa nu ne mai aduca fericire.

Stim cu totii ca zicala “Fericirea nu poate fi cumparata” este cat se poate de cliseica, insa cum putem explica faptul ca, pentru cei mai multi dintre noi, siguranta financiara reprezinta o prioritate? Studiile efectuate in economie vin sa ne ajute in acest sens.

Adevarul e ca banii ne fac mai fericiti. Dar numai intr-o mica masura. Aceasta afirmatie se bazeaza pe studiul facut de Timothy Judge, intitulat ʺThe relationship between pay and job satisfaction: A meta‐analysis of the literatureʺ. Potrivit acestuia, se pare ca nivelul nostru de fericire creste relativ putin o data cu salariul, iar in ceea ce priveste fericirea noastra din viata de zi cu zi, acesta are chiar si mai putina importanta. Dupa un anumit prag, nu mai exista legatura intre marimea salariului si fericirea resimtita de noi.

Acest lucru nu este deloc surprinzator. Fiecare dintre noi poate numi cel putin o persoana care a renuntat la un job cool pentru a avea unul cu un pachet salarial mai ofertant, dar care a ajuns sa regrete aceasta decizie.

Acel nivel al salariului despre care aminteam mai devreme, ce odata depasit, nu mai are valoare, depinde in mod evident, de situatia in care se afla fiecare. Orasul, gusturile (mai rafinate si „expensive” ori mai frugale), planurile legate de pensionare si numarul de persoane care depind de acel salariu modifica acest prag.

 

Multi dintre noi am mai auzit sintagma „Gaseste-ti un job nu prea stresant!”. Totusi, exista destule pozitii (cum ar fi cele din guvern sau din armata) care implica un nivel ridicat de obligatii si atributii, dar care nu sunt percepute de cei ce se afla pe acestea ca fiind atat de stresante pe cat am putea crede. O explicatie pentru aceasta ar fi faptul ca, a detine controlul asupra programului si asupra modului in care rezolvam provocarile ce apar la locul de munca, ne protejeaza de stresul ce vine la pachet odata cu cerintele stricte ale acestuia.

Job-urile pe care le gasim ca fiind prea putin solicitante pentru noi, ajung sa ni se para plicticoase. Job-urile care necesita cunostinte si capacitati pe care nu le detinem si la care nu putem ajunge decat prin multa munca, creeaza un stres puternic. Asadar, trebuie sa urmarim job-urile care ne solicita suficient de mult cat sa ne faca sa ne simtim provocati, dar care, in acelasi timp, ne ofera challenge-uri achievable. In loc sa cautam o modalitate de a evita stresul ar trebui sa ne provocam pe noi insine sa realizam lucruri care sa ne aduca numai satisfactii la finalul zilei, atat pe plan personal, cat si profesional.

Multi oameni merg pe urmatorul principiu: “Daca e sa-mi petrec atat de multe ore la locul de munca, macar sa fac ceva care chiar ajuta oamenii”. Compania americana Gallup, care a devenit cunoscuta pentru sondajele sale referitoare la opinia publica, a realizat un poll in 140 de tari, cu privire la contributia pe care fiecare post o aduce societatii. Astfel, se pare ca doar 13% dintre adultii chestionati considera munca pe care o fac importanta pentru societate.

Daca consideri ca job-ul tau ar trebui sa ii ajute pe ceilalti, sa contribuie la binele societatii, ar trebui sa reconsideri aceasta idee. Job-ul tau nu reprezinta unica modalitate prin care iti poti ajuta semenii. Un salariu mare iti poate permite sa donezi mai mult pentru cauzele in care crezi. O pozitie importanta intr-o functie publica te poate transforma in purtatorul de cuvant al unei intregi comunitati de oameni. Munca intr-o anumita industrie, care usureaza vietile a milioane de persoane prin inovatiile sale, iti poate permite sa creezi ceva, o singura data, care sa ajute mai multe generatii la rand.

Oamenii se tem sa afirme ca fac ceea ce fac numai pentru bani. Totusi adevarul este ca, pentru multi dintre noi, job-ul nu este altceva decat o modalitate prin care ne asiguram stilul de viata pe care dorim sa-l traim. E important de tinut minte faptul ca, atat jobul, cat si cariera sunt doar o parte a vietii noastre, care vin sa indeplineasca doar cateva dintre nevoile pe care le avem.

Daca misiunea ta este sa-i ajuti pe ceilalti, acestia vor dori ca tu sa reusesti asta, astfel ca sansele ca tu sa ai succes in cariera sporesc in mod semnificativ.
 

Cel mai adesea, oamenii din jurul nostru pun presiune pe noi sa ne angajam in cadrul unei firme de prestigiu din domeniul in care activam. Acestia pun, intr-o masura mai mica sau mai mare, semnul egal intre valoarea unei persoane si prestigiul firmei unde aceasta lucreaza.

Majoritatea oamenilor crede ca persoanele angajate la firmele renumite au parte de avantaje deloc neglijabile, cum ar fi: salarii mai consistente, mai multe conexiuni facute si cu valoare mai mare, conditii mai bune de lucru, posibilitati mai numeroase de avansare in cariera, abonamente la sala, training-uri gratuite in strainatate, asigurare de viata, manageri mai competenti, etc. Pe baza acestor credinte, ajungem sa ne formam prejudecati si sa avem asteptari nerealiste, ceea ce duce la scaderea motivatiei existente la locul de munca, o data ce vedem ca “magia” companiei noastre nu exista.

Succesul unui angajat in cariera depinde de propria persoana, si nu de compania in care acesta lucreaza. Persoanele cu skill-uri si nivele de interes asemanatoare au, in majoritatea cazurilor, salarii similare.

“In cadrul interviului, pe langa aspecte referitoare la experienta profesionala, hard skills, se pune accent pe motivatie, softskills, pe competente si aspecte situationale, astfel incat sa vedem daca acel candidat se potriveste in cultura noastra organizationala, este condus de valori, abilitati si principii pe care noi le apreciem in organizatia noastra, se poate integra si il putem ajuta sa se dezvolte”, afirma Gabriela Constantin, HR Business Partner @ Vauban GFI Group, despre procesul de recrutare.