Jurnal de calatorie by Robert Reiss - Insemnarea 3

<< Insemnarea 2 | Insemnarea 4 >>

8 mai 2009

Evident, Africa nu inseamna doar saracie, dar nu inseamna numai lux sau lafaieli. Departe de asta.

O revista din Franta si-a trimis oamenii la Ouaga pentru ca au auzit ei ca aici s-au inregistrat progrese extraordinare in ultimii ani. Corect. De la aproape nimic (a se citi camp gol), de la un singur bulevard numit bulevardul placerilor pentru ca era singurul, pentru ca aici gaseai de toate, pentru ca turistul necunoscutator era plimbat cu taxiul pe buverdard, se mai iesea pe o strada laturalnica, se intra iarasi pe bulevard si ii lua un tarif imens spunand ca asta e tot orasul....s-a ajuns la o dezvoltare totusi remarcabila, cu diverse constructii, restaurante, cladiri de birouri, tarabe sau magazine, cateva supermarket-uri etc.

Ce au facut oamenii de la revista franceza? Au mers si au filmat cartierul rezidential care se numeste Ouaga 2000. Cartier inceput in 2000 si terminat de fapt intre 2003 si 2008. Si atat. Dar adevarul e ca imediat dupa ce se termina cartierul, la mai putin de un kilometru, sunt case fara acoperis, fara usi, care nu au apa curenta si curent electric. Oameni care traiesc din te miri ce, familii care nu au ce sa manance in fiecare zi. Toti cei din familie se intalnesc la fiecare a doua zi la ora fixa sa manance, dar cine lipseste atunci mananca la 4 zile...Familii cu copii multi care mananca toti dintr un vas urias. Cine e mai rapid mananca cel mai mult, de unde rezulta copii mici cu burti imense de ti se rupe sufletul , stiind ca acolo ceva nu e in regula, gen tot felul de boli de digestie, virusi etc. Unii dintre ei sunt asa de frumosi si te gandesti cat pot trai in asemenea conditii. Astea nu se spun, sunt subiecte tabu... Vin oameni de la tot felul de comisii europene si mondiale - unde ca sa ajungi trebuie sa treci de n examene si sa astepti rezultatele n luni de zile - stau pe salarii de mii bune de euro si discuta ce se poate face. Si atat...Cine nu ar vrea o asemenea viata?

Am intrebat oameni de rand, oameni obisnuiti, de la cei de la firma, unde salariile sunt totusi decente, pana la someri intalniti pe strada. Toti aud de tot felul de reuniuni, tot felul de emisari europeni, dar ritmul in care se face ceva concret e foarte incet...E si normal, cand ajungi in sate, comune si vezi ce e de fapt. Cine investeste timp,resurse,nervi,stiinta, pasiune ca sa scoata ceva? Cand vezi atata saracie, oameni care iti pupa mana pentru un kil de orez sau un pui (festinul anului), ce poti face?