Intr-o buna zi cu soare soferul de la firma ne-a propus sa facem un mic tur de oras. Micul tur de oras, mi-am zis eu, nu presupune mari pregatiri, gen echipamente speciale, spre exemplu aparat foto. Prima data am ajuns la Muzeul National, un fel de gradina zoo + muzeu de schelete descoperite prin desert + muzeu cu tot felul de bogatii nationale, gen mina de uraniu, stele de nisip, etc.

Am gasit, vazut si NEpus mana! - dincolo de cusca bine ferecata -lei, cimpanzei, hiene, struti, sacali, am vazut hipopotami, crocodili imensi (cei trasi de coada erau mici copii), schelete de dinozauri sau cutii cu uraniu. Din categoria „stiati ca”: 100 g uraniu este egal cu 2, 5 tone de lemne, spre exemplu. Si se extrag mii de tone de uraniu de catre o corporatie franco-spaniola.

Ca in orice tara africana nu te poti plimba ca si alb fara ca un ghid local, „expert in toate cele” sa nu se (te) agate prin tehnici de prindere bine studiate. S-a agatat bine un astfel de om de culoare ba chiar s-a urcat in masina cu noi si ne-a propus un senzational drum pe Niger. Nu l-am refuzat , doar „puteti vedea un sat de pescari unde fiecare barbat are minim 3 femei". Melodia cu „fiecare barbat are mai multe femei" este deja demodata -m a cucerit la inceput- dar acum e ca si cum ai spune ca fiecare european mananca de mai multe ori pe zi ( africanul mananca si la doua sau chiar patru zile depinde de cat de bogata este familia....; bineinteles ca sunt si familii de bogatani, multi extrem de bogati..)

Revenind la hipopotamii nostri, am ajuns la vreo 15 km de Niamey, acolo unde Nigerul este calm, hipopotamii sunt multi si „chiar poti sa bei apa din Niger pentru a fi la fel de puternic si de victorios ca Nigerul”.

Ne-am plimbat cu barca, vaslasul ne-a dus foarte aproape de o familie de hipopotami, bunic, mama, tata si pui. Imense aceste animale. Calme pentru ca am avut interpret. Doar de aceea am platit o caruta de bani. Pentru el o caruta. Adica cu ceea ce a castigat ca urmare a traducerii hipopotame-frantuzesti a putut cumpara faina pentru acasa pentru o saptamana. Buna si meseria asta.

Am ajuns in satul de pescari. Intr-adevar multe femei, multi copii. Putini barbati. Dar spornici. Un cabinet medical. Doua scoli. O scoala, de fapt o terasa, acoperis de paie si niste scaune era pentru clasele 1-4. Clasele superioare erau deja intr-o cladire din caramida, sponsorizare din partea unui cetatean american. Dimineata clasele 5-8, seara liceul.

Desi aveau apa proaspata, foloseau apa din Niger, buna pentru de toate, de la mancare la spalat. Am spus de ce, doar nu indraznea nimeni sa nu fie precum Nigerul.

Majoritatea aici au urme pe fata, in sens de diverse cicatrici de diverse forme. Motivul? Cand pe copil il doare capul il taie pe fata sa curga sangele rau care provoaca durerea de cap. Nu mai doare capul, sangele este oprit cu frunze din diversi copaci...iar eventuala infectie...depinde..... daca chiar nu mai poate omul se ajunge la spital, daca nu...asta e...trece ea infectia in timp.

Pentru ziua respectiva a fost de ajuns. A urmat in week-end o vizita la Koure. O rezervatie naturala, un mini safari, unde sunt doar girafe protejate prin lege. Vreo 200 de exemplare, din care am vazut un numar de 8, toate femele si pui, masculii fiind plecati la serviciu. Toate lumea munceste, da??

Le -am fotografiat, nu am avut translator, astfel incat a trebuit sa mergem in varful picioarelor pentru a nu le speria ( in sensul de a fugi de noi sau, mai rau, spre noi...).

Mergi pe urmele lui Robert Reiss si descopera Africa, folosind harta de mai jos.