Ajungem la firma. Ne gandim ca ar bine sa intrebam ce e de facut ca si protectie pentru vizita in Niger. Intram intr-o camaruta intitulata cabinet medical. Acolo un tanar ne spune ca nu este in masura sa ne raspunda. El este specialist in raspunsuri pentru oameni de culoare. Pentru noi exista un centru de vaccinari internationale care se afla destul de departe, motiv pentru care am apelat la soferul firmei.

Am ajuns; acolo, o clinica in adevarul sens al cuvantului (oare e corecta exprimarea?) si am primit o consultatie la botului calului stand in picioare si avand in fata o doamna destul de nervoasa si grabita
„Mergeti sa va cumparati vaccin si reveniti. Da,da, asta e cel bun. Ok, altceva?”.

L-am luat pe sofer si ne-am intors la firma. In curtea intreprinderii aglomeratie, gen cozile de pe vremea comunismului. Reflexul a fost sa ma asez si eu la coada, desi nu stiam ce se da. Inaltimea m-a facut sa ma uit peste toata gramada si sa vad ca la un moment dat, undeva in fata exista o masa si niste oameni cu halate albe. Era vorba de vizita medicala anuala tinuta in curtea intreprinderii.

Consultul la ochi se face acoperind un ochi cu ceea ce ai la indemana - vreo foaie de la serviciu, vreun dosar de transport, palma sau stie cine ce – si citind de pe o alta foaie, prinsa cumva de un copac. Daca spui ca nu te simti bine, te trimite in alta locatie sa iti iei sange. Daca spui ca te simti bine, semnezi un formular ca e totul ok si mergi mai departe inca un an de zile. Daca vrei la privat, ziua de spitalizare pentru analize este peste salariul mediu lunar al unui angajat pe o pozitie non manageriala (o angajata povestea ca a fost obligata sa mearga la privat si pentru 10 zile a platit un milion de franci, in conditiile in care un salariu de 100000 de franci pe luna este un salariu des intalnit in Burkina; sunt si salarii de 30000 dar si de 3-400000). La stat este mai rau decat in aer liber, nu au decat un singur spital, unde, decat sa mergi, mai bine te tratezi acasa (din spusele localnicilor). Este unul din motivele pentru care bancile nu acorda decat imprumuturi mici si iti trebuie un munte de hartii, printre care analize medicale girate doar de anumite clinici (...)

In ziua respectiva nu am mai revenit la clinica pentru straini pentru ca mai avem si de lucru, nu doar de inspectat sistemul medical din Ouaga.

Seara s-a terminat cu o masa la hotel si cu niste ganduri specific africane despre ce inseamna viata de zi cu zi a angajatului mediu din Burkina. A doua zi, cu forte proaspete, am ajuns la firma si l-am luat pe sofer pentru a ne cumpara vaccinele protective nigeresti. Am ajuns la clinica si, pe rand, am intrat sa ne intepe. Cum era vorba de corpul meu, am intrebat pe tipul din fata mea cateva detalii despre acest vaccin. Mi-a spus ca ceea ce am facut noi la nivel de protectie anti-meningita este vax albina ( asa se scrie?), ca acel vaccin nu se mai face de mult timp si ca pentru grupul de tari Burkina Faso – Mali-Niger nu exista decat un singur vaccin, si anume acela care acum exista deja in corpul nostru. Se mira ca medicii nostri specialisti nu ne-au spus acest lucru. Acelasi personaj bine documentat in ale Africii mi-a spus ca pentru alte tari sunt alte protectii, dar ca nu are vreo lista sa imi dea , trebuie sa vin cu cazuri concrete, tara si ceea ce am facut sau nu inainte sa intru in tara respectiva.

Africa, Africa! Probabil ca daca as reusi sa fac o brosura cu ce anume trebuie facut, cand, cu cate zile inainte, ce trebuie luat, ce nu trebuie luat ar fi senzational , dar nu stiu daca e posibil pentru ca ar trebui sa merg acolo cu intrebari precise. Macar ne-a spus ca e OK acum cu acest vaccin, ca este cel mai recomandat medicament contra malariei, desi fiecare tara vrea sa iti vinda propriul medicament. O discutie foarte interesanta cu un tip bine documentat.

Seara m-a sunat soferul sa ma intrebe daca nu vreau sa vad ce inseamna o casa de oameni obisnuiti. „Ooo, da’ cum sa nu?!”, i-am spus. Parca stia raspunsul meu, pentru ca a zis sa ies din hotel si sa ma urc la el in masina.

Am ajuns intr-un loc cu casute una langa alta, vreo 6 la numar. Nu au o denumire specifica pentru o astfel de structura. Casuta = o camera pentru oaspeti si, in continuare, o alta camera pentru dormit. Un gardulet separa fiecare casa. Cine are bani asfalteaza in fata casei sau macar pune niste grinzi. Cine are si mai multi bani pune in fata casei un fel de acoperis protector pentru soare sau ploaie, acoperis din paie sau din tabla, dupa buzunar. Urmatoarea treapta este sa ai radio si televizor. Daca esti smecher ai si mobila. Daca nu, te descurci cu rogojini. Daca iti permiti, aduci o fata pentru ajutor in casa. Nu costa mult, trebuie sa ai loc unde sa se culce, mancare zilnica si cativa gologani pe zi, asa, simbolic...

Cat stateam acolo total impresionat de cele vazute mi s-a facut sete. Nu am luat doar pentru mine de baut si, daca am luat de baut, le-am luat si ceva de mancare. Aici puiul este la mare cautare, e foarte popular pentru ca e bun si ieftin. S-au strans toti in jurul unei rogojini si a unor paturi care inlocuiau scaunele. Toti inseamna soferul, nevasta gravida, matusa lor, prietena, vecinele si niste fete de casa. Eu nu am mancat, nu imi era foame.

Nu aveau vase asa ca au imprumutat. Apoi, soferul mi-a spus ca in mod normal pun pe un ziar, pe jos si, daca puiul depaseste ziarul si se amesteca cu putin praf, nu e problema..Au mancat, au baut niste suc si la final mi-au spus ca a fost masa anului. Pentru ca, de regula, mananca faina cu apa, in care, daca mai pun cate o fructa pentru diversitate, e foarte bine.

M-am intors la hotel si ma uitam la piscina, palmieri, platouri de mancare...Normalitate pentru unii...

M-am culcat ganditor...

Mergi pe urmele lui Robert Reiss si descopera Africa, folosind harta de mai jos.