Nu e mai usor sa iei tascalaul de bani pe luna si sa porti tot timpul o mina de om preocupat si sa participi la tot felul de sedinte unde se stabilesc multe, se fac tot felul de planuri si urmarile sunt lente? La final, dupa niste ani, pleci cu buzunarele pline. Intre timp mai faci niste insule sau destinatii exotice,ca iti permiti... Si uite asa, viata merge inainte.

Lupta de zi cu zi o intelegi discutand cu omul care nu doarme noaptea, care asteapta ora 5 sa iasa pe strada si care se gandeste ce poate face legal pentru a se intoarce cu mancare pentru familie. El poate sa nu manance nimic, doar sa bea si sa pacaleasca asa foamea. Omul care nu a mancat niciodata biscuiti ca sunt prea scumpi este omul care tine Africa. Omul care munceste si care strange bani si care se bucura cand are ce sa manance zilnic, cand reuseste sa isi trimita copilul la scoala pe bicicleta, scutindu-l de distante lungi, are are bani sa isi trateze copilul de vreo boala sau alta etc. 90 la suta din populatie asa e. Ajutoarele umanitare dispar pentru ca e saracia mare, pentru ca cei care lucreaza la distributie isi trag partea leului...

Vorbeam cu secretara de la firma, o femeie foarte activa, are prieteni in Franta care strang tot ce pot si trimit ajutoare. Lucruri aparent nefolositoare aici sunt vitale. Carti aparent vechi si demodate aici sunt super utile. Ar fi bine daca as reusi sa organizez astfel de transporturi si fie sa supraveghez personal distribuirea, fie sa las pe aceasta secretara sa distribuie. A refuzat sa isi faca organizatie sau asociatie pentru ca stie ca nu poate controla ceea ce se distribuie daca lasa pe mana altora. A primit oferte sa intre in tot felul de organizatii care ajuta, dar a refuzat pentru ca acolo nu ar ajuta, ar fi una dintre membrii si altii decid ce se face, cand se face, daca se face. Si imaginea conteaza, nu ajutorul concret. Prefera sa faca singura ce poate decat sa fie intr-un gigant care lupta pentru imagine si atat. Este presedinta unei fundatii de lupta contra SIDA si, cand are timp, merge prin sate si comune si tine mici discursuri pentru culturalizare. Greu, greu cu atatea superstitii, cutume, traditii...

Sa vezi oameni care nu au fost niciodata mai departe de satul lor, care acolo traiesc, care acolo cultiva. Cand vad altceva decat casa lor, oala lor, rogojina lor se mira, vin, ating lucruri diferite, indiferent cat de banale ni se par noua aceste lucruri. Cand spun ca au scoala la 10 km si nu au bani sa faca o baraca unde sa se stranga toti si sa vina cineva mai in varsta si sa ii invete cat ceva, astea sunt trairi unice care definesc Africa 2009.

Mergi pe urmele lui Robert Reiss si descopera Africa, folosind harta de mai jos.