Jurnal de calatorie by Robert Reiss - Insemnarea 8
<< Insemnarea 7 | Insemnarea 9 >> 27 iunie 2009 Intr-una din sambete am fost sa vizitam o piata locala. Un fel de balci de la noi. Am iesit la vreo 50 de km de capitala unde in fiecare week-end vin taranii de prin sate cu tot ceea ce au prin gradina, case, grajduri, astfel incat poti gasi acolo de toate, de la aparate second hand la animale, fara sa ignoram saci de tarate, carne macra pentru facut fripturi pe loc, gogosi facute in conditii igienice rar intalnite. Un turn babel, un focar de infectie veritabil; o inghesuiala cum rar mi-a fost dat sa vad...si asta este o experienta. Unul langa altul, unii langa altii, unele langa altele, oameni, animale, tarabe. Feresti omul, dai peste animal, pui piciorul pe niste tarate, nu ai cum sa eviti gratarul balciului, unde bucatile de carne sar de colo-colo (pe jos,pe sus, nu conteaza directia si impuritatile gasite pe parcurs) inainte de a ajunge in stomac. Pentru ca sunt grijulii, taranii s-au gandit si la niste desert, adica gogosi facute de catre absolut oricine dispune de material rulant si de o tigaie cu ulei(??!!) pusa pe carbuni incinsi. Scenariu demn de filmele medievale ( poate ca s-au si facut filmari prin astfel de piete unde gasesti actori naturali).Impresionant de a dreptul. A trebuit sa fim campioni la trecut prin labirint pentru ca sa ajungem pe malul Nigerului si sa vedem barcile cu comercianti care veneau, cu mic, cu mare la piata in calitate de vanzatori, dar si de cumparatori. Un adevarat labirint sa treci de la un cap al altuia al balciului. Si o provocare reala, adevarata, barbateasca ( bine, bine si femeieasca, ca sa nu ziceti ca sunt misogin). Cum am ajuns la locul de acostare a barcilor, cum am fost abordati in stil african. „Faceti poze cu noi, le prelucrati in Europa, le vindeti si scoateti o gramada de bani. Cotizati aici cu ceva”. Am cotizat ca sa scapam de „vamesi”. Urmatoarea destinatie a fost plimbarea cu barca pe Niger. Nu iti poti refuza o asemenea placere daca tot esti la Niamey. Doar si pentru ca privind in zare vezi cum micile dune ( aici adevarati munti) ies din mare...Nigerul calm..asfintit de soare...asta da priveliste...liniste de nu se aude tantarul..si imagine cu adevarat de retinut. O alta tinta era plimbatul cu camilele. Nici asta nu poti rata. Sunt cateva puncte de atins pentru orice turist in Niger. Noroc cu directorul general al agentiei care are relatii peste tot. Am scos un pret bun pentru plimbarea pe camila...cu barca si o masa la pranz totul la un milion de persoana. Mult pentru localnici...Dar super rezonabil pentru turisti. Cine nu are relatii plateste dublu, chiar triplu, asa ca...am profitat de ocazie. Nu stiu ce traiesc altii cand se urca pe camila, dar eu...sa fiu la niste metri deasupra pamantului si sa fiu bine scuturat in ritmuri de rodeo...nu prea e placut:)) pana cand s-a linistit camila am transpirat serios, apoi am mers fara probleme. O mai lua la trap..mai urcam o colina, mai coboram o panta....la final, am mangaiat-o in semn de multumire si a vrut sa ma pupe, dar parca nu mi s-a parut o afacere. :)) Cand ne am dat jos de pe camila hop-top in barca sa salutam hipopotamii. Ne-am plimbat vreo ora incet, fara graba, am savurat plimbarea, apoi am gustat niste friptura cu cartofi prajiti si un vin ( vinul bonus din partea casei). Marti seara plec pe ruta Paris Amsterdam Kampala. 15 ore de zbor pentru a ajunge in „Elvetia Africii”. Pe malul lacului Victoria, intr-o zona plina de verdeata, parauri care strabat padurea, poienisuri, liniste si pace. Si munca. Pana acum rezultate foarte bune in cele doua agentii pe unde am trecut. Sa nu credeti ca nu muncesc. Mergi pe urmele lui Robert Reiss si descopera Africa, folosind harta de mai jos.
Inainte de terminarea stagiului, ca si cadou din partea agentiei, am fost intr-un mini safari prin colinele din jurul orasului. Aparent nu e mare lucru, dar cand ajungi intr-o masina Toyota special echipata pentru raliuri cu un fost sofer profesionist la volan si mergand cu 80 de km la ora coborand si urcand printre dune....nu e chiar orice experienta. Cand am coborat din masina ma cam clatinam..dar mi-am revenit repede in fata unei sticle de bere si a unui apus de soare pe colinele cu iz de desert din jurul orasului.
Alte articole din aceasta sectiune:
Spre ce domenii sa iti indrepti cariera in 2012
Tu stii ce isi doresc angajatorii de la tine?